De ceva timp suntem in vizita la parintii mei, la Bihor. Cam de fiecare data cand venim, gasesc timp sa ajung in piata la Beius, iar de data acesta am gasit pe taraba niste piersici romanesti, imbujorate, bine coapte si parfumate care m-au facut sa ma gandesc la piersicul din gradina noastra de la Timisoara, care de cand ne-am mutat la casa in fiecare an ne-a facut cadou fructele sale.
Anul acesta nu ne-a dezamagit si ne-a pregatit ceva recolta. Cand ne vom intoarce acasa cred ca vor fi numai bune de mancat.
De cum am vazut piersicile si le-am simtit parfumul m-am gandit la un desert, un desert care sa indulcesca finalul acestei minivacante frumoase petrecute la Bihor.